INCIDENTA ARTROZEI DE UMAR DUPA TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL INSTABILITATII SCAPULOHUMERALE ANTERIOARE – STUDIU COMPARATIV ÎNTRE INTERVENTIA DESCHISA SI CEA ARTROSCOPICA

Marius Vlase, Daniela Opris, Ene Răzvan and Cătălin Cârstoiu

REZUMAT

Articulaţia scapulohumerală este cea mai mobilă articulaţie a corpului, fiind însă şi cea mai expusă din punct de vedere al stabilităţii. În ciuda incidenţei mari a instabilităţii umărului în populaţia generală, există puţine studii clinice privind asocierea dintre instabilitatea de umăr şi dezvoltarea leziunilor de artroză secundară.

Scopul lucrării noastre a fost evaluarea la distanţă a dezvoltării modificărilor degenerative ale umărului, după tratamentul chirurgical pentru instabilitate scapulohumerală anterioară. Studiul a cuprins un lot de pacienţi din Clinica de Ortopedie SUUB, în perioada 2008-2014, la care s-a practicat stabilizare chirurgicală pentru luxaţie recidivantă scapulo-humerală. Lotul a cuprins 26 de pacienţi care au fost împărţiţi în două grupe, în funcţie de procedeul chirurgical efectuat. Primul grup a fost format din pacienţii la care s-a practicat operaţia Bankart pe cale deschisă (12 cazuri), iar al doilea grup din pacienţii la care s-a practicat operaţia Bankart pe cale artroscopică (14 cazuri).

Urmărirea comparativă a rezultatelor la distanţă pentru aprecierea apariţiei modificărilor degenerative ale umărului s-a efectuat la un interval de 4 ani postoperator, prin examen clinic şi status funcţional utilizând scorul Constant, precum şi prin examen radiologic. Rezultatele au fost verificate statistic utilizând testul t (semnificativ pentru p<0,05). Valoarea medie absolută a scorului Constant a fost de 81,6 la grupul tratat prin tehnica deschisă şi de 87,41 la grupul tratat artroscopic, cu valoarea p=0,0192, semnificativă din punct de vedere statistic. Au fost înregistrate diferenţe semnificative ale scorului Constant între cele două grupe şi în ceea ce priveşte parametrul „durere”. Modificări radiologice de artroză au fost remarcate la 3 pacienţi din grupul trataţi prin tehnica deschisă faţă de nici un pacient din grupul tratat artroscopic. Deşi aceste diferenţe au fost considerate neconcludente din punct de vedere statistic (p=0,0578), se poate observa existenţa unei predispoziţii mai mari pentru dezvoltarea leziunilor de artroză în cazul pacienţilor trataţi prin tehnica operatorie deschisă faţă de cei trataţi prin tehnica artroscopică.

În concluzie, intervenţia chirurgicală de reparare a leziunii Bankart pe cale artroscopică pentru instabilitate anterioară a umărului conferă rezultate superioare în ceea ce priveşte dezvoltarea modificărilor degenerative articulare, faţă de intervenţia Bankart pe cale deschisă.

Cuvinte cheie: leziune Bankart, instabilitate scapulohumerală, artroscopie de umăr, artroză scapulohumerală

Full text | PDF