Maria-Magdalena Negru, F. Berghea, C. Iancu, A. Bălănescu, V. Bojincă, Ioana Săulescu, L. Groşeanu, D. Opriş, M. Abobului, V. Vlad, A. Borangiu, D. Predeţeanu and R. Ionescu

REZUMAT

Afectarea musculară este una dintre cele mai puţin studiate şi în acelaşi timp una dintre cele mai puţin cunoscute entităţi dintre manifestările extraarticulare din PR.

Obiectiv. Evaluarea statusului vitaminei D la un lot de pacienţi cu poliartrită reumatoidă şi miopatie clinic prezentă şi stabilirea unor corelaţii cu indici clinici şi electromiografici de activitate musculară.

Material. Am evaluat prospectiv un lot total de 45 de subiecţi, dintre care 25 de pacienţi cu poliartrită reumatoidă şi miopatie şi 20 de subiecţi sănătoşi, prezentaţi în Clinica de Medicină Internă şi Reumatologie a Spitalului Clinic „Sf. Maria“, în perioada septembrie 2013 – august 2014. Pacienţilor din grupul activ li s-a efectuat electromiografia, precum şi la 10 subiecţi din grupul de control. Am folosit metoda cu ac concentric pentru înregistrarea PUM şi analiza cantitativă multi-PUM. Vitamina D a fost evaluată prin dozarea nivelului seric de 25 (OH) vitamină D. Am urmărit corelarea EMG cu nivelul seric al vitaminei D şi cu parametrii clinici validaţi pentru testare musculară (VAS pentru durere musculară, scor testing muscular, testul de 6 minute mers, testul de ridicare de pe scaun, (TUG – timed up and go test, TGT – tandem test), cu titrul de enzime musculare specifice efectuate (CK, LDH) sau cu reactanţii de fază acută (VSH, CRP), cu gradul de activitate/disabilitate al bolii (DAS 28/HAQ).

Rezultate. Lotul total studiat (45 de subiecţi) a avut vârsta medie de 55,40 (14,57) de ani. Se remarcă predominanţa sexului feminin, raportul F/M fiind de 23:2 (92% femei şi 8% bărbaţi) în grupul activ şi 3:1 (75% femei şi 25% bărbaţi) în grupul control, acesta din urmă concordând cu distribuţia pe sexe cunoscută din datele din literatură (F/M de 2:1-4:1). Valoarea medie a nivelului seric de vitamina D la nivelul lotului activ a fost de 26,12 (13,18) ng/ml, 28% încadrându-se în categoria de insuficientă şi 40% în categoria de deficientă. La nivelul lotului de subiecţi clinic sănătoşi, valoarea medie a nivelului seric de vitamina D a fost mai crescută, de 29,71 (23,26), predominând (55%) cei cu deficienţă de vitamina D. Durata medie a bolii în grupul activ a fost de 10,16 (7,9) ani, iar a scorului de activitate al bolii (DAS28) de 4,1 (1,4), 66,7% dintre pacienţii cu PR având boala moderat sau intens activă (DAS28 > 3,2). Modificările EMG au fost mai bine exprimate în grupul activ, cu miopatie reumatoidă, faţă de grupul control, mai ales pentru parametrii studiaţi ai membrului superior (amplitudine medie, polifazism PUM). De asemenea, cele două grupuri sunt diferite semnificativ statistic (p = 0,028) în ceea ce priveşte patternul interferenţial (IP) la contracţie voluntară. Din lotul cu PR, 56% dintre pacienţi au avut un pattern interferenţial bogat (miogen) la o forţă musculară mai mică decât cea normală. În ceea ce priveşte nivelul seric de vitamina D şi diferiţi parametri EMG, aceştia din urmă au fost diferit distribuiţi în funcţie de apartenenţa subiecţilor la unul dintre subgrupurile de vitamină D (< 20 ng/mL, 20-30 ng/mL, >30 ng/mL).

Concluzii. În afectarea musculară din PR, una dintre cele mai puţin cunoscute entităţi dintre manifestările extraarticulare, în care deficitul de vitamina D este puternic corelat cu gradul de activitate al bolii, electromiografia pare a fi un instrument util în evaluarea miopatiei.

Cuvinte cheie: miopatie, poliartrită reumatoidă, vitamină D, electromiografie

Full text | PDF

Andreea Borangiu, V. Moldoveanu, Tania Gudu, Daniela Opris, M. Abobului, Alexandra Kosevoi, Diana Mazilu, Alexandra Peltea, Ioana Săulescu, Violeta Bojinca and Ruxandra Ionescu

REZUMAT

Introducere. Existenţa unei progresii radiologice în poliartrita reumatoidă chiar şi la pacienţii încadraţi în remisiune cu impact asupra prognosticului, gradului de dizabilitate şi a costurilor socio-economice a impus utilizarea unor metode imagistice care alături de examenul clinic şi biologic să crească acurateţea evaluării pacientului. Au fost elaborate 10 recomandări EULAR de implementare a ultrasonografiei şi imagisticii prin rezonanţă magnetică în diagnosticul, tratamentul şi monitorizarea pacienţilor cu poliartrită reumatoidă. Acestea au la bază numeroase studii ale căror rezultate certifică capacitatea celor două metode de a identifica inflamaţia subclinică şi existenţa unor factori de prognostic imagistici pentru progresia eroziunilor.

Obiective. Principalul obiectiv al studiului a fost identificarea unei corelaţii între ultrasonografie şi IRM comparând capacitatea fiecărei metode de a detecta inflamaţia articulară, de a identifica prezenţa eroziunilor şi de a urmări progresia lor la 3 luni. Alte obiective au fost identificarea unor factori predictivi imagistici pentru progresia eroziunilor.

Material şi metodă. Lucrarea de faţă reprezintă o analiză a 26 de pacienţi cu poliartrită reumatoidă luaţi în evidenţa clinicii „Sfânta Maria“. Studiul se bazează pe analiza foilor de observaţie ale pacienţilor, pe evaluarea clinică şi imagistică la momentul prezentării şi ulterior la 3 luni. Tehnicile imagistice folosite au fost ultrasonografia şi imagistica prin rezonanţă magnetică. Pentru prelucrarea statistică a datelor s-a folosit programul IBM SPPS 20.0 pentru Windows.

Rezultate. În rândul pacienţilor luaţi în studiu, 22 erau femei şi 4 bărbaţi; durata medie a bolii fiind de 12 ani. S-a obţinut o corespondenţă bună pentru identificarea eroziunilor între ecografie şi IRM, atât la baseline, cât şi la 3 luni, pentru toate articulaţiile urmărite, cu o excepţie (pentru MCF3 la evaluarea iniţială). S-au obţinut corelaţii semnificative din punct de vedere statistic între edemul osos identifi cat la IRM la evaluarea iniţială şi prezenţa eroziunilor la 3 luni, la acelaşi nivel, pentru toate articulaţiile examinate, cu excepţia MCF3 (la acest nivel corelaţia a fost nesemnificativă statistic: r = 0,191, p = 0,372).

Concluzii. Concluzionând, edemul osos reprezintă un factor de predicţie pentru progresia eroziunilor şi la 3 luni. De asemenea, rezultatele studiului actual au arătat concordanţe între ultrasonografie şi IRM, cu semnificaţie statistică în ceea ce priveşte identificarea eroziunilor la nivelul articulaţiilor luate în studiu (excepţie făcând MCF III la evaluarea iniţială) la ambele determinări. Conform analizei actuale, sinovita monitorizată ecografic şi prezenţa semnalului Doppler nu prezintă valoare predictivă pentru apariţia/progresia eroziunilor la 3 luni.

Cuvinte cheie: poliartrită reumatoidă, imagistică prin rezonanţă magnetică, ultrasonografie, eroziuni osoase, progresie

Full text | PDF