Anna Julianna Biró, Péter Juhász, Ádám Mester, Horaţiu Popoviciu and Gyula Poór

REZUMAT

Obiective. Compararea eficienţei diferitelor terapii remisive biologice în obţinerea remisiei clinice, funcţionale şi structurale la pacienţii cu poliartrită reumatoidă.

Material şi metode. Au fost incluşi în studiu 96 de pacienţi cu poliartrită reumatoidă care au beneficiat de terapie remisivă biologică (adalimumab – ADA, etanercept – ETA, infliximab – IFX, tocilizumab – TCZ sau rituximab – RTX). La iniţierea tratamentului şi apoi la 12 luni, pacienţii au fost evaluaţi clinic (DAS28), funcţional (HAQ-DI) şi s-a calculat răspunsul EULAR la tratament. Progresia radiologică la un an a fost evaluată utilizându-se scorul Sharp modificat de van der Heijde.

Rezultate. 59,46% dintre pacienţii aflaţi sub tratament cu ADA, 35,71% din grupul sub ETA, 28,57% IFX respectiv 29,58% sub RTX au fost în remisie sau LDA (p>0,5). Răspuns EULAR bun a fost prezent la 56,76% (ADA), 35,72% (ETA), 28,57% (IFX), 28,57% (RTX), respectiv la 50% (TCZ) dintre pacienţi. Remisia funcţională a fost atinsă în cel mai mare procent (40,63%) de pacienţii aflaţi sub tratament cu ADA, urmat de cei sub RTX (28,57%), IFX (25%), ETA (13,64%) însă fără diferenţe semnificative statistic între loturile de pacienţi. Remisia structurală a fost observată într-un procent aproximativ egal la pacienţii din fiecare braţ terapeutic (ADA – 44,74%, ETA – 41,38%, IFX – 42,86%, RTX – 44,44%, TCZ – 50%).

Concluzii. Rata remisiei clinice, funcţionale şi structurale la un an a fost similară din punct de vedere statistic pentru fiecare braţ terapeutic, agenţii biologici dovedind o eficienţă similară în tratamentul poliartritei reumatoide.

Cuvinte cheie: poliartrită reumatoidă, remisie, DAS28, HAQ-DI, scor Sharp modificat, DMARDs biologice

Full text | PDF