Andreea Borangiu, V. Moldoveanu, Tania Gudu, Daniela Opris, M. Abobului, Alexandra Kosevoi, Diana Mazilu, Alexandra Peltea, Ioana Săulescu, Violeta Bojinca and Ruxandra Ionescu

REZUMAT

Introducere. Existenţa unei progresii radiologice în poliartrita reumatoidă chiar şi la pacienţii încadraţi în remisiune cu impact asupra prognosticului, gradului de dizabilitate şi a costurilor socio-economice a impus utilizarea unor metode imagistice care alături de examenul clinic şi biologic să crească acurateţea evaluării pacientului. Au fost elaborate 10 recomandări EULAR de implementare a ultrasonografiei şi imagisticii prin rezonanţă magnetică în diagnosticul, tratamentul şi monitorizarea pacienţilor cu poliartrită reumatoidă. Acestea au la bază numeroase studii ale căror rezultate certifică capacitatea celor două metode de a identifica inflamaţia subclinică şi existenţa unor factori de prognostic imagistici pentru progresia eroziunilor.

Obiective. Principalul obiectiv al studiului a fost identificarea unei corelaţii între ultrasonografie şi IRM comparând capacitatea fiecărei metode de a detecta inflamaţia articulară, de a identifica prezenţa eroziunilor şi de a urmări progresia lor la 3 luni. Alte obiective au fost identificarea unor factori predictivi imagistici pentru progresia eroziunilor.

Material şi metodă. Lucrarea de faţă reprezintă o analiză a 26 de pacienţi cu poliartrită reumatoidă luaţi în evidenţa clinicii „Sfânta Maria“. Studiul se bazează pe analiza foilor de observaţie ale pacienţilor, pe evaluarea clinică şi imagistică la momentul prezentării şi ulterior la 3 luni. Tehnicile imagistice folosite au fost ultrasonografia şi imagistica prin rezonanţă magnetică. Pentru prelucrarea statistică a datelor s-a folosit programul IBM SPPS 20.0 pentru Windows.

Rezultate. În rândul pacienţilor luaţi în studiu, 22 erau femei şi 4 bărbaţi; durata medie a bolii fiind de 12 ani. S-a obţinut o corespondenţă bună pentru identificarea eroziunilor între ecografie şi IRM, atât la baseline, cât şi la 3 luni, pentru toate articulaţiile urmărite, cu o excepţie (pentru MCF3 la evaluarea iniţială). S-au obţinut corelaţii semnificative din punct de vedere statistic între edemul osos identifi cat la IRM la evaluarea iniţială şi prezenţa eroziunilor la 3 luni, la acelaşi nivel, pentru toate articulaţiile examinate, cu excepţia MCF3 (la acest nivel corelaţia a fost nesemnificativă statistic: r = 0,191, p = 0,372).

Concluzii. Concluzionând, edemul osos reprezintă un factor de predicţie pentru progresia eroziunilor şi la 3 luni. De asemenea, rezultatele studiului actual au arătat concordanţe între ultrasonografie şi IRM, cu semnificaţie statistică în ceea ce priveşte identificarea eroziunilor la nivelul articulaţiilor luate în studiu (excepţie făcând MCF III la evaluarea iniţială) la ambele determinări. Conform analizei actuale, sinovita monitorizată ecografic şi prezenţa semnalului Doppler nu prezintă valoare predictivă pentru apariţia/progresia eroziunilor la 3 luni.

Cuvinte cheie: poliartrită reumatoidă, imagistică prin rezonanţă magnetică, ultrasonografie, eroziuni osoase, progresie

Full text | PDF